Case #62 - Meduza

Tracy avea un vis. Se făcea că omora un bărbat și îl băga într-un dulap. Încerca să se asigure că nimeni nu află. Se gândea în sinea ei să dea vina pe mama sa.
Mergând pe un coridor a întâlnit un bărbat, un psiholog, care era și detectiv în același timp. Mâinile li s-au atins în treacăt. Încerca să își dea seama cum să ascundă totul și de el. Începea să cânte o temă muzicală asociată cu scenele de crimă.
Am lucrat cu visul în manieră Gestalt.
I-am spus să îl repovestească la timpul prezent - urmând fluxului conștiinței.
În același timp, o opream și o întrebam ce simte sau ceream detalii - de exemplu, despre bărbatul pe care îl omorâse.
I-am cerut apoi „să fie bărbatul" și să vorbească ca și cum ar fi fost în pielea lui.
El a spus că Tracy este rece, calculată și dură.
Când s-a întors în postura ei a răs, s-a agitat și s-a simțit stânjenită de acele descrieri.
A urmat plimbarea cu psihologul. Se străduia din greu să îi ascundă adevărul.
Apoi a intrat în rolul psihologului. El a simțit că Tracy era puternică și că nu va putea obține nimic de la ea.
Înapoi la ea - i-am tot repetat descrierile acelea - puternică, rece, calculată, dură. A adăugat că se simte puțin sadică. Așa că am alăturat toate acele cuvinte.
Am rugat două femei din grup să se plimbe în jur, întruchipând cele două calități.
Apoi i-am cerut și lui Tracy același lucru. Îi era foarte greu și râdea și zâmbea într-una, dar am încurajat-o să rămână prezentă în acest proces și să se identifice cu acea femeie puternică. Am rugat pe cineva să joace rolul mortului și pe altcineva să joace acea parte din ea care voia să pretindă că e nevinovată, ca și cum nu ar fi rănit vreodată pe cineva.
Am instruit-o să se uite la câțiva bărbați din grup ca și cum „ar ucide din priviri". Și-a simțit puterea, dar a alternat-o cu răsul. Cu toate acestea, a spus că simțea puțină răutate atunci când rădea. Răsul este uneori o formă de abatere, o modalitate de negare a experienței.
I-am cerut să respire profund - observam că respira superficial.
Când a făcut acest lucru, a spus că simte o greutate în stomac. Apoi simțea un blocaj asupra inimii. Am încurajat-o să respire, simțind atât greutatea, cât și puterea sa.
A spus că are de-a face mai întâi cu respingerea pe care a simțit-o din partea părinților săi, apoi, în al doilea rând, era legat de oprimarea sexualității sale. Se simțea ca și cum ținea un pumnal în mână și voia să lovească într-una cu el. Se simțea puțin ca Meduza... care putea să îi transforme pe bărbați în stânci cu o simplă privire. Spunea că simte niște senzații sexuale plăcute în corp.
Arăta altfel acum - era mult mai serioasă, nu mai râdea și nu mai „făcea pe inocenta".
Era un moment de acceptare, nu unul de negare a puterii sale. Putea să experimenteze toate trăsăturile ei - ucigașul din ea, sexualitatea sa, puterea ei feminină.
În Gestalt, negarea anumitor laturi ale noastre este considerată periculoasă. Când oamenii permit laturilor lor ascunse să pătrundă în conșiința lor, pot apoi să facă alegeri complete și, în acest sens, „își pot asuma responsabilitatea". Aceasta este orientarea existențială a Gestalt - nu trebuie să oferi soluții sau direcții morale să indici cuiva ce trebuie să facă, ci să restabilești simțul persoanei de a fi complet conștientă și de a deveni astfel capabilă să facă alegeri autentice.
În această ședință am urmat mișcările energetice și i-am îndreptat concentrarea spre negarea sinelui - agresiunea, puterea sa, etc. I s-a părut foarte dificil să accepte aceste lucruri. A reușit să elibereze lucrurile pe care le ascunsese și care sunt de fapt niște lucruri impuse nedigerate.

Case #61 - Acomodarea cu sentimentele sexuale

Linda avea 33 de ani și era singură. Mi-a povestit că avusese o mulțime de prienteni, dar toți erau „amici". Când apărea posibilitatea unei relații romantice, îi era greu să treacă granițele relației de amiciție.
Scopul ei în ședință era să exploreze un teritoriu necunoscut pentru ea.
Am început prin stabilirea unei relații cu ea, spunându-i despre deschiderea și interesul meu pentru „necunoscut". I-am subliniat faptul că nu știm multe unul despre celălalt, așa că i-am spus despre lucrurile pe care aș vrea să le știu despre ea și am invitat-o să spună ce ar vrea să știe despre mine. În Gestalt vorbim despre „vidul creativ" ca despre o zonă unde nu există certitudini. Este un tărâm bogat pentru începerea unei explorări, iar practica Gestalt implică confortul terapeutului cu acel necunoscut.
A povestit că este „o fată bună" și că voia să se mute din casa în care locuia cu părinții ei. Spunea că aceștia nu erau de acord cu iubiții ei și că fugea pe fereastră pentru a scăpa de privirile lor insistente. Voia să se hotărască și să își clădească propria viață. Dar totul i se părea atât de dificil.
Punând lucrurile cap la cap, totul ducea la sexualitatea ei. Faptul că era „o fată bună" o împiedica să își stăpânească pe deplin sexualitatea în fața bărbaților și de aceea relațiile ei nu au trecut de stadiul de amiciție... și, chiar și atunci când au depășit acest stadiu, a spus că avea tendința de a le readuce la acel nivel.
Provocarea consta în felul în care trebuia sprijinită pentru a-și înțelege mai bine natura sexuală. Am întrebat dacă existau femei în grup care s-au considerat la un moment dat „fete rele". Doar una (Martina) a ridicat mâna. I-am spus să îi povestească Lindei despre asta. În Gestalt, sprijinul este important și într-o zonă atât de sensibilă precum sexualitatea, este foarte important să nu te simți singur, acest lucru reducând și ideea de expunere și sporind simțul de proprietate - depășind în mod esențial tărâmul rușinii.
Martina ne-a împărtășit că nu era vorba neapărat despre o fată bună sau rea, ci despre îndepărtarea de definițiile date de ceilalți oameni pentru bine și rău și despre descoperirea a ceea ce își dorea ea cu adevărat, a ceea ce era bine pentru ea.
M-am întors la Linda și am întrebat-o ce simte. A spus că nu își cunoștea corpul prea bine și că îi era greu să spună ce simte și ce vrea. Era evident că acest lucru reprezenta un obstacol în explorarea propriei sexualității!
Am invitat-o la un experiment într-un mod foarte precaut, oferindu-i o mulțime de opțiuni cu privire la implicarea ei și spunându-i că se poate opri oricând simte nevoia. I-am explicat limitele experimentului: trebuia realizat doar în grup, iar bărbatul care va participa la experiment o va face doar pentru a o sprijini. Este foarte important să stabilești și să manevrezi limitele atunci când este vorba despre sexualitate.
I-am spus să aleagă din grup pe bărbatul de care se simte atrasă cel mai mult.
I-am așezat față în față. Am întrebat-o pe Linda ce simte. Era puțin stresată, dar nimic mai mult. I-am spus să respire și să alterneze direcția energiei din corpul său în sus și în jos, în timp ce îl privește. După o vreme a spus: „nu mi se mai pare la fel de atrăgător ca înainte". Făcea conversia spre amiciție - înlăturând sexualitatea din energia ei, așa că i-am indicat acest lucru și am întrebat-o dacă dorea cu adevărat să pășească în necunoscut. Aici am folosit intenția ei inițială pentru a o ajuta să își asume riscul. Faptul că a spus acel lucru mi-a sugerat că ar putea fi gata pentru asta.
A fost de acord, așa că i-am spus să respire în continuare și să îl privească și să simtă unde și cum se afla plăcerea prezentă în corpul ei. La început nu a fost mare lucru. După o vreme a simțit plăcere în partea de sus a corpului. Am încurajat-o și am îndrumat-o să respire în continuare. După o vreme a permis plăcerii să coboare în stomac și foarte puțin în șolduri,
Partenerul ei de experiment i-a spus despre schimbările pe care le-a observat de-a lungul procesului și am discutat despre acestea.
Pentru ea a fost un pas important, deoarece nu mai reușise să mențină acest tip de energie în corpul său în afara sexului propriu-zis. Nu realizase puterea pe care o avea, nu știa cum să o ajusteze, să o păstreze sau să o aducă în relația cu un bărbat.
Lucrul cu sexualitatea este o zonă delicată plină de provocări în psihoterapie. Uneori poate fi un abuz, dacă terapeutul nu este foarte clar în ce privește limitele.
Cu toate acestea este important să nu îl eviți, deoarece oamenii au nevoie de sprijin și cel mai probabil nu îl vor obține în altă parte.
Acest experiment a fost conceput cu atenție pentru a păși în tărâmul „necunoscut" pentru ea, dar cu foarte mult sprijin și într-un ritm corect pentru ea.
Am fi putut lucra cu interdicțiile stabilite de părinții ei, dar era pregătită pentru o experiență nouă și era sătulă să fie ținută în loc, așa că își dorea să își depășească limitele.
Mulți oameni își blochează conștientizarea; sexualitata tinde să fie o zonă cu multe blocaje semnificative. Uneori acest lucru se datorează unei traume, dar alteori este rezultatul condiționării sociale/ familiale care descurajează trăirile sexuale.
În încercarea de a restabili aceste sentimente, terapia Gestalt nu are ca scop „eliberarea" sexualității pentru oricine, ci mai degrabă permite plăcerii sexuale să urmeze cursul natural în întregul nostru existențial - fără a fi dominant sau subjugat.

Case #60 - Ură și iubire

Jeremy și Miranda - un cuplu căsătorit - au făcut un exercițiu în care trebuiau să se împingă unul în mâinile celuilalt, pentru a intra astfel în contact cu agresiunea lor.
Miranda s-a supărat foarte tare în urma exercițiului. A spus că se simte foarte furioasă în cadrul relației și blocată într-un tipar alături de Jeremy. El glumea și râdea de lucrurile care erau importante pentru ea. O înfuria îngrozitor acest lucru și nu se simțea deloc înțeleasă.
I-am așezat față în față și i-am spus ei să îi spună „În momentul ăsta te urăsc".
Aceasta este de fapt o afirmație foarte personală și plină de contact, din punct de vedere Gestalt. Nu îl acuză pe celălalt, vorbește despre sine, este clar și răspicat.
Ea a făcut acest lucru, iar el a izbucnit în râs.
Dacă în alte circumstanțe, aceasta ar putea trece drept o invitație la distracție reciprocă, în contextul de față al exprimării sentimetelor în mod direct și esențial, poate fi experimentat ca o ignorare sau așa cum se numește în Gestalt „deviere".
Umorul lui marca disconfortul lui ascuns vizavi de furia ei și faptul că se simțea compleșit stând alături de ea în acel moment.
L-am sprijinit, ajutându-l să respire profund, să își relaxeze maxilarul și l-am încurajat, oferindu-i înțelegerea mea în legătură cu dificultatea în care se găsea, fiind alături de ea în acel moment, dar și în legătură cu acea copleșire pe care o resimțea.
Îi era foarte greu să rămână prezent și, de câte ori râdea, Miranda devenea din ce în ce mai furioasă, indicând că și în relația lor se întâmplă la fel.
Cu mult sprijin și încurajare din partea mea a reușit să rămână serios; apoi am încurajat-o pe ea să îi spună direct și în mod repetat afirmația: „în clipa asta te urăsc". A făcut-o într-un mod foarte intens preț de câteva minute. Când a simțit că a fost înțeleasă suficient și s-a exprimat pe deplin, s-a înmuiat și i-a spus că îi este teamă că dacă îi arată cât de furioasă este, el o va părăsi.
L-am invitat să îi spună că nu este cazul să gândească astfel. El a început să îi spună că se simțea de asemenea nesigur de faptul că ea l-ar putea părăsi, dar l-am oprit - ea nu terminase încă și nu era dispusă să îl asculte până ce nu termina.
Ea s-a liniștit puțin, apoi a început să îi spună cât de mult îl iubește.
Atunci a putut și el să îi spună ceea ce simte. Legătura dintre ei era puternică, profundă și evidentă.
În Gestalt suntem interesați să sprijinim legăturile autencite și clare. Când reușim acest lucru, totul curge de la sine. Pentru a reuși, oamenii au nevoie atât de sprijin emoțional, cât și de instrucțiuni și restricționare.

Case #59 - Tânjind după o cale de mijloc

În urma unor ședințe de grup, Trevor a simțit o tristețe profundă.
Am dat grupului un exercițiu de explorare creativă a agresiunii. Participanții stăteau doi câte doi, față în față, și se împingeau în mâini unul pe celălalt. Cerința a fost să facă acest lucru cu o forță egală, ceea ce însemna că persoana mai puternică trebuia să se adapteze.
Trevor era persoana cea mai puternică din grup. Atunci când a încercat acest exercițiu cu un alt bărbat, a devenit competitiv și a împins puțin mai tare, adversarul lui rostogolindu-se pe spate.
După acest lucru, i-am subliniat faptul că invitația mea era spre găsirea unei căi de mijloc, nu spre copleșirea celuilalt.
Părea trist. I-am confirmat faptul că, din pricina prezenței sale puternice, cu greu se va simți înțeles. Acest lucru a rezonat cu Trevor și l-a emoționat profund.
L-am întrebat ce simte - furie în brațe, tristețe în inimă.
I-am sugerat un experiment - ne-am ridicat, m-a împins cu mâinile și a simțit furia în brațe. Apoi l-am oprit și i-am spus să simtă tristețea din inimă, în timp ce l-am îmbrățișat. Am repetat exercițiul de câteva ori.
Acest lucru i-a permis să fie înțeles în ambele feluri. În timp ce exersam, a strigat „tata"... era clar că era ceva legat de relația lui cu tatăl său. Cu toate acestea, nu era nevoie să aprofundăm acest lucru în această etapă de lucru, întrucât pentru moment ne concentram pe înțelegerea interpersonală și pe experiența completă a sentimentelor.
A spus: „De mult timp caut un profesor". I-am sugerat că de fapt ceea ce dorea era să fie înțeles. Acest lucru a denumit dinamica într-un mod care să îi ofere informații, în loc să creeze o dependență față de mine care am alimentat contactul.
Ne-am îmbrățișat. M-a ridicat de pe podea. Apoi l-am ridicat eu. M-a apucat și m-a învârtit de câteva ori, apoi am făcut și eu același lucru.
Era foarte mulțumit - era înțelegerea după care tânjea de atâta vreme.
Bineînțeles, alți terapeuți nu ar fi putut să îl înțeleagă din punct de vedere fizic în acest fel, dar, cu toate acestea, există mereu o cale de a înțelege pe cineva - aceasta este esența Gestalt.

Case #58 - Când rămâi fără cuvinte

Atunci când cineva prezintă o mulțime de probleme trebuie să fim deschiși și să căutăm ceea ce în Gestal se numește „simbol" - un subiect anume care să concentreze cea mai mare energie.
Lucrul care mi-a atras atenția la Trevor era legat de viața sa actuală. Era interesat de chestiuni spirituale, iar în trecut se gândise chiar să devină călugăr. Se afla în prezent la a doua căsătorie, avea un copil și era foarte implicat.
Cu toate acestea era neliniștit. Cealaltă polaritate care apăruse în viața de familie așezată era reprezentată de „munți". Explorând acest lucru, am realizat că ei reprezentau chemarea naturii, o viață mai simplă, îmbrățișarea unui copac, legătura cu pământul, timpul pentru practica spirituală.
În Gestalt, ne interesează polaritățile foarte mult, mai ales atunci când ele au scindat. Am lucrat cu ambele laturi cu o conștientizare sporită și stăpânire.
Am explorat sentimentele sale din ambele părți - viața de familie și chemarea munților. I se părea bună alegerea sa de a forma o nouă familie, cu toate acestea se simțea în continuare nemulțumit, neliniștit.
Era evident faptul că nu era pe deplin împăcat cu viața pe care a ales-o - se regăsea doar parțial în ea, iar cealaltă parte a sufletului său era cu un alt vis.
Mi-am exprimat înțelegerea față de dorul său, experimentasem și eu ceva similar în trecut. Aceste afirmații de legătură sunt importante în Gestalt - nu reprezintă o tehnică empatică, ci o afirmație sinceră umană.
I-am împărtășit părerile mele cu privire la spiritualitate, natură, viața de familie, pierderea dorinței mele de a deveni călugăr. Am rămas câteva minute într-o liniște profundă. Nu era nimic de zis. Nu îl puteam ajuta; alesese și acestea erau consecințele alegerilor lui. Nu era nici bine nici rău. Era deopotrivă dureros și plăcut. Era și pierdere și câștig. Nu era nimic de înlesnit, nu era nicio problemă de rezolvat, nicio interpretare interioară de comunicat.
Era doar o întâlnire.
Apoi, ceva s-a schimbat pentru amândoi.
Mi-a mulțumit. A fost suficient.
Sunt momente în terapie pentru a vorbi, a ajuta, a explora. Alteori, sunt momente în care trebuie să rămâi cu ceea ce există, Trebuie să rămâi cu cealaltă persoană în acel loc în care nu există soluții.
Această experiență a fost profundă din punct de vedere emoțional, amândoi fiind profund impresionați. Trevor s-a simțit complet înțeles.

Case #56 - Fetița are nevoie de atenție

Wendy spunea că își dorea un partener. Era divorțată și conducea o afacere. Povestea cât este de nerăbdătoare cu angajații ei și că era o profesionistă și nu își arăta niciodată vulnerabilitatea. A comparat acest lucru cu răbdarea pe care o vedea la mine.
Am vorbit cu ea despre problemele puterii - abilitatea de a fi autoritar și direct, plăcerea de a deține controlul, de a face pe șeful.
Părea foarte sfioasă în timp ce vorbeam, se juca cu mâinile și îmi aducea aminte de o fetiță. Am întrebat-o cât de tânără se simte și mi-a spus 10 ani și am întrebat-o ce s-a întâmplat la acea vreme.
Am întrebat-o despre răbdarea din familia ei. Tatăl său o pleznea la 10 ani pentru că notele de la școală scăzuseră. De fapt, îl bătea în mod regulat pe fratele ei mai mic. În public însă, era un om răbdător care avea timp pentru oameni,
I-am indicat faptul că răbdarea pe care a văzut-o la mine ca terapeut o poate îngrijora, deoarece întrebarea era: voi exploda și eu ca tatăl său?
A fost de acord. A spus că problema ei era că nu avea foarte multă încredere în bărbați. Primul său soț nu avea răbdare cu ea și era interesat doar de ce putea face ea pentru el. Mi-a spus că vrea doar să își găsească un alt partener.
A spus că motivul pentru care notele ei au scăzut a fost că mergea la o școală cu internat unde era bruscată foarte tare și cu multă răutate. Părinți ei habar nu aveau, dar nici nu manifestau interes. S-a simțit foarte singură.
Am stat lângă ea și i-am vorbit, recunoscându-i sensibilitatea, vulnerabilitatea și nevoia de a fi văzută drept ceea ce era și nu doar ca o parte din agenda cuiva. Avea nevoie de cineva interesat de luptele ei, nu doar de notele pe care le lua.
A început să plângă, înmuindu-se și mai tare. I-am declarat interesul meu pentru ea, fără pretenția că ar trebui să fie altcineva. Murea după o astfel de atenție și am stat așa o vreme, timp în care am încurajat-o să absoarbă această experiență.
I-am spus că această latură a ei avea nevoie de grijă, de atenție și să crească în mod natural, înainte de a avea un nucleu puternic cu care să intre într-o relație.
In Gestalt nu ascultăm doar clientul povestindu-și problema - ceea ce este important de asemenea este să fiu conștient ca terapeut - lucru de care poate că ei nu-și dau seama deloc. Aducem toate acestea în conștientizarea prezentă și explorăm contextul - uneori reprezentat de familie, dar nu întotdeauna. Apoi informația din trecut este adusă în prezent și în relația terapeutică.
Făcând acest lucru creem un program terapeutic clar, un proces pe care îl putem urma pentru a lucra cu tema prezentată inițial de pacient - dorința unui nou partener.

Case #55 - Vidul creativ

Betina se temea de moartea soțul ei - fuseseră câteva morți timpurii în familia ei, iar o ghicitoare îi spusese că el ar putea muri, iar el stătea treaz până târziu în fiecare noapte.
În timp ce vorbeam, devenea clar faptul că el o neglija stând treaz până târziu în fiecare noapte, bând și jucând jocuri de noroc cu prietenii săi; când venea acasă era zgomotos și nepăsător și o trezea. Petrecea foarte puțin timp cu familia și pierduse banii familiei la pariuri.
Acest lucru dura aproape de la începutul căsătoriei lor, de zeci de ani. În ce privește sistemul familial care conține un element abuziv și care persistă de ceva vreme, există un aspect concret al dinamicii, care de regulă este legat de context în Gestalt.
Ajunsese într-un punct în care era foarte furioasă, dar de-abia își vorbeau.
I-am indicat faptul că o dată cu durerea provocată de moartea lui, probabil ar simți și ușurare. A fost de acord. În Gestalt suntem interesați de ambele capete ale polarității.
Am întrebat-o ce ar aștepta de la mine - a spus că să o îndrum ce să facă.
A spus de asemenea că și tatăl ei era cam la fel, pierdea nopțile la jocuri de noroc. Acesta este un indiciu al contextului.
Era clar că aceasta era o situație serioasă, persistentă și foarte epuizantă.
Soțul ei se confesase cumnatei ei, care a criticat-o apoi pe Betina.
În timp ce povestea aceste lucruri se ciupea, așa că am invitat-o să o „ciupească" pe cumnata ei și am așezat o pernă în fața sa. A fost foarte ezitantă și s-a ciupit mai tare. Am fost puțin agresiv - am insistat să încerce perna - indicând faptul că aceasta este „doar o pernă" și că nu vor exista repercursiuni. A fost dificil pentru ea, dar a reușit, cufundându-și degetele în pernă. Este ceea ce în Gestalt numim „retroflecție" - să îți faci ție ceea ce ai vrea să le faci altora.
I-am spus să vorbească. A povestit însă că și ceilalți frați ai săi își băgau nasul și o criticau.
Am oprit acest proces. Întregul proces scotea la iveală o slăbiciune ascunsă, o lipsă de sprijin și un model între generații ce avea calitatea unei relații abuzive.Această situație nu avea să se rezolve prin simplele mele indicații „nu fă asta". Suportul necesar pentru a ieși din această problemă părea să fie imens și nu era realist să încerci să rezolvi asta într-o singură ședință - este important să ne recunoaștem limitele ca terapeuți și să nu încercăm ceva care să dea speranțe false.
Am sporit conștientizarea ei prin îndreptarea spre cealaltă direcție. Am întrebat-o dacă crede că toți bărbații sunt egoiști, dar mi-a spus că nu crede asta. I-am spus că eu cred că bărbații sunt puțin egoiști. A răspuns - „eu am permis asta". În acest mod, a făcut un pas în față și și-a asumat răspunderea, fără să fiu nevoit să o „confrunt„.
Am privit-o și i-am spus că observ cât este de nefericită. A fost un moment de întâlnire. Nu voiam să încerc să o salvez din acel loc sau să repar ceva - oricât de mult, desigur, aș fi dorit o altă viață pentru ea.
Am stat acolo cu ea. I-am spus ceea ce am văzut - o situație similară cu experiența mamei sale, o situație care dura de zeci de ani, care părea să se înrăutățească din ce în ce mai tare și în care părea că se blocase, în ciuda cunoștințelor sale psihologice.
Sublinierea naturii depresive a situației era o modalitate de a nu o bagateliza. Nu am comentat, judecat sau sprijinit, doar am confirmat. Astfel, o puteam vedea, am stat alături de ea, privind realitatea așa cum era.
În Gestalt se numește „ședere cu vidul creativ". Nu pare creativ, dar stând alături, fără să cazi înăuntru sau să fugi de el, poate ieși la iveală altceva.
A spus, „ei bine, am încetat să ne mai vorbim, iar asta este o ușurare". Am înțeles și i-am indicat faptul că mariajul era de altfel terminat. Așadar, ce urma?
Am întrebat-o în ce procent crede că mai este vreo șansă de schimbare. Mă așteptam la ceva foarte scăzut. Dacă ar fi spus zero, aș fi lucrat cu ea să iasă din impas.
M-a surprins în schimb spunând 15%, ceea ce indica o șansă ca lucrurile să se schimbe.
Am întrebat-o ce ar presupune asta - aici era indiciul unei posibile acțiuni.
A spus că ar putea găsi modalități să fie fericită. Acesta era un lucru bun - era o soluție subiectivă cu care să începem.
Când am cerut și altceva, a spus că s-ar putea concentra asupra copiilor, dar i-am spus că este ceea ce face în prezent pentru a face față căsniciei.
A identificat alte căi prin care putea deveni mai fericită. Voiam însă mai mult de la ea - niște acțiuni obiective pe care le putea face pentru a schimba relația.
A spus că el se plânge de faptul că nu îi mai pregătește micul dejun. Era clar că el își dorea încă atenție și că aceasta îi lipsea.
Am întrebat-o ce ar putea să îi ceară în schimb, dacă ea pregătea micul dejun. A răspuns că ar vrea să petreacă mai mult timp cu familia. Părea un bun început - nu era prea profund, dar era un semnal către ceva diferit. I-am spus să cuantifice cât timp ar fi vrut și cât de des. I-am sugerat că ar putea să se ofere să îi pregăteasă micul dejun de același număr de ori.
I-am spus că, dacă dorește să contruiască o relație din cenușă, ar putea dura câțiva ani, iar ea va avea nevoie de foarte mult sprijin de-a lungul procesului.
În Gestalt suntem mulțumiți cu câte o piesă mică - integrată pe rând.
În acest caz, ceva a ieșit la iveală din vid și a fost vorba mai degrabă de faptele ei, decât de rezultatul invitației mele de a-mi spune ce ar face. „Indicația" mea a fost să îi direcționez atenția spre ceea ce „era" și apoi să o ajut să se ancoreze în acea figură emergentă a lucrurilor pentru care avea energie.