Case #21 - Femeia dură

Cynthia se despărțise recent de cel de-al 3-lea soț. Fuseseră împreună timp de 20 de ani. Voia să lucreze cu un vis.
I-am spus să povestească la timpul prezent, ca și cum s-ar întâmpla totul pe loc.
A spus:
Dorm pe canapea. El vine, mă îmbrățișează și mă sărută. Îmi spune că tocmai a cumpărat o casă nouă pe care a găsit-o ieftin, cu o magazie mare. Are un dormitor nou cu baie.
Mergem către casa mea unde se află un băiat care ia o bucată mare de lemn și o aruncă pe fereastră. Acum John (soțul) vine, iar telefonul său sună. Spune că e o convorbire privată așa că îmi închipui că are o nouă iubită.
I-am spus să joace anumite roluri și să se descrie în fiecare din ele.
Mai întâi a fost Casa - a spus: „sunt nouă, strălucitoare, de o calitate bună, mult mai bună decât vechia casă. Veselă, mare, spațioasă."
Apoi John - „Sunt fericit, îmi doresc casa, e un miracol că am cumpărat-o, sunt puternic, am un țel."
Apoi bucata de lemn care a intrat prin geam - „Sunt tare, puternică, vechia casă nu are nici o valoare. Trebuie să arat că e stricată, fac un zgomot puternic."
Apoi băiatul care în vis avea 13 ani - „Sunt rău și puternic."
Apoi iubita cea nouă - „Sunt interesată, curioasă".
A fost nevoie de ceva antrenament, deoarece Cynthia tot voia să îmi spună interpretările ei cu privire la sensul fiecărui element. În Gestalt însă ne interesează experiența directă, mai mult decât judecățile preconcepute sau asocierile. Am continuat așadar să o direcționez spre identificarea cu fiecare element și constatarea sentimentelor și nu a gândurilor sale.
Am întrebat-o ce ieșea mai tare în evidență: băiatul - jucăuș, se abătea de la personaj.
Am legat acest lucru de viața ei actuală - ce lucru s-ar abate de la normal?
Cynthia a răspuns: să petreci noaptea afară cu un foc mare de tabără, o petrecere pe plajă sub luna plină, apoi să dormi pe plajă.
A spus că i-ar plăcea să îl ia și pe John, dar „lui nu-i place să vadă femeia sălbatică din mine... așa că am învățat să o domolesc... el nu face față așteptării de a fi într-un anume fel."
Mi-a explicat că a încercat de nenumărate ori să îl facă să vină la dansuri rock and roll cu ea timp de ani de zile, dar în cele din urmă a renunțat.
I-am sugerat să nu se mai înfrâneze și să meargă la lecții de dans singură.
I-am cerut apoi să își imagineze că îi spune ceva nebunesc/ extraordinar lui John, ceva neobișnuit. Eu urma să joc rolul lui John, iar ea trebuia să mi se adreseze direct.
I-ar spune că vrea să renunțe amândoi la slujbele lor, să își ia un yaht și să navigheze încotro îi va purta curentul, ea va găti și împreună ar putea scrie poezii.
I-am spus să îi zică ceva și mai puternic, de data asta, ceva care să necesite și puțin efort.
I-a spus că se săturase ca el să se tot drogheze și era furioasă pentru că își pierduse ultimii ani așteptând ca el să se schimbe. Nu va mai accepta nici o promisiune, ci numai fapte.
I-am dat și un feedback pentru procesul ei - a vorbit clar și răspicat, iar din poziția mea ne-defensiva ca John (lucru pe care el în mod normal îl considera dificil), i-am spus cât de mult apreciez modul direct de a vorbi.
I-am spus să fie chiar mai puternică, mai dură, mai neobișnuită.
A făcut alte câteva afirmații despre sine și limitele sale.
I-am dat din nou feedback.
S-a simțit întărită.
În Gestalt proiectăm experimente care să exploreze personajele care apar. În acest vis erau foarte multe personaje, dar am abordat lucrul care pentru ea concentra cea mai multă energie - să facă ceva neobișnuit.
Acest lucru însemna să fie dură, puternică, să se pună pe primul loc, atât din punct de vedere pozitiv, cât și negativ.
Am participat la experiment jucând rolul partenerului său și oferindu-i feedback. Acest lucru a făcut să pară totul mult mai real pentru ea, dându-i, de asemenea, un sentiment de siguranță în încercarea unui nou fel de a fi.
Gestalt înseamnă să încerci ceva diferit, primind sprijinul necesar și concentrându-te pe probleme cheie care apar în timpul conștientizării - visele sunt extrem de utile în accesarea acestor probleme.

Case #20 - Capacul înghețat

Pentru Jane a fost o provocare să vorbească în grup. S-a ridicat tremurând. Nu voia să vorbească despre conținut, ceea ce era în regulă. Lucram doar cu energia. I-am spus să își descrie experiența. A spus că se simțea înghețată. I-am spus să găsească o metaforă pentru a descrie ceea ce simte, iar ea a răspuns „un capac înghețat". Am întrebat unde se afla acesta în corpul ei și mi-a spus că e în stomac.
I-am cerut să vorbească ca și cum ar fi acel capac: „Sunt un capac înghețat". A făcut asta și apoi a vorbit despre felul în care ea izola cele două extremități.
I-am spus să vorbească ca și cum ar fi o extremitate: „Sunt o extremitate"... și apoi a descris alte aspecte ale acestui fapt.
I-am spus să pună o mână în locul în care se afla capacul înghețat și pe cealaltă mână în locul unde se afla extremitatea, iar apoi să respire înspre aceste locuri. Astfel sentimentele sale s-au intensificat. Picioarele au început să-i tremure, iar eu am încurajat-o.
Simțea o tristețe imensă. A început să plângă, dar nu putea să spună nimic.
I-am spus să își miște degetele de la picioare. A reușit cu greu să miște doar degetele de la un singur picior. După o vreme am ajutat-o să le miște și pe cele  de la piciorul celălalt.
Apoi a început să eructeze de mai multe ori. A spus că acest lucru îi era familiar.
Din punct de vedere somatic, eructația este o eliberare excelentă și începutul mișcării către expresie.
Cu sigurană a simțit direcția ascendentă a energiei sale, dar cuvintele nu apăruseră încă. Am încurajat așadar eliberarea somatică și treptat a reușit să atribuie câteva cuvinte sentimentelor sale. I-am spus să le adreseze direct, ca și cum persoana care a rănit-o s-ar afla acolo.
Aceasta reprezenta încheierea unei dureri uriașe pe care a purtat-o cu ea, în tăcere, timp de atâția ani.
Cerându-i să își exprime sentimentele cu ajutorul metaforelor („capac", „extremitate") am putut să lucrăm direct cu ele. Cerându-i să le stăpânească,am ajutat-o să-și concentreze atenția, care mai înainte era difuză și ezitantă - lucru normal de altfel, căci nimeni nu vrea să simtă durerea.
Sprijinind-o să interacționeze cu energia și sentimentele din corpul său am ocolit complet procesul ei de gândire și am lăsat să aibă loc acea derulare naturală. Dacă rămâi la procesul corpului, acest lucru se întâmplă întotdeauna, deoarece corpul dorește să se îndrepte întotdeauna spre vindecare.

Case #19 - Atracție și limitare

Dee era o tânără care vorbea de teama ei. Am întrebat-o de ce se teme. Mi-a răspuns că de bărbați și i-am cerut să fie mai clară. Mi-a explicat că își dorea să atragă atenția bărbaților, dar în același timp se temea.
I-am spus că pe lângă terapeut și profesor și eu eram la rândul meu bărbat. A confirmat acest lucru, dar a adăugat că nu se gândește la mine astfel.
Grija mea era să aduc această problemă în prezent în relația noastră. Voiam să devin un intrument în procesul de sporire a conștientizării ei și de dezvoltare a experienței sale cu privire la relații.
I-am spus că faptul că sunt bărbat poate fi util în observarea trăirilor sale.
A spus că era speriată. Am întrebat de ce, iar ea a răspuns că e din cauză că aș putea să o consider atrăgătoare.
Ce era în neregulă cu asta?
M-aș putea îndrăgosti de ea și atunci ar apărea o situație dificilă pe care nu și-o dorea.
I-am spus să îmi adreseze în mod direct acest gând al său: „Nu vreau să te îndrăgostești de mine, nu sunt disponibilă pentru tine pentru așa ceva."
S-a simțit mult mai bine când a stabilit această limită.
I-am împărtășit apoi experiența mea. I-am spus: „Nici eu nu vreau să mă îndrăgostesc de tine. Te consider atrăgătoare și acest lucru poate fi integrat atât în limitele tale cât și într-ale mele".
Am avut apoi o conversație în care am făcut câteva afirmații despre experiența mea de a o găsi atrăgătoare și despre cum era pentru ea acest lucru. Se afla la limita problemei sale - voia atenție, dar se temea de ea.
Explorând acest lucru într-un mod care să îi permită să se simtă în siguranță, a reușit să descopere experiența de a fi ok, de a fi capabilă să își stabilească limitele și să le exprime. De asemenea a reușit să facă față atracției fără ca aceasta să devină de nesuportat.
S-a rușinat de câteva ori în timpul discuției, așa că am îndreptat subiectul spre mine și experiența mea. I-am spus că nici mie nu mi se pare foarte ușor - uneori aș fi vrut să împing lucrurile dincolo de conștientizarea mea. Era bine că puteam spune lucrurilor pe nume și că puteam experimenta acea legătură la momentul prezent, fără teama de a scăpa de sub control.
Aceasta a fost o experiență nouă pentru ea din mai multe puncte de vedere. I-a dat încrederea că poate stabili limite, că poate vorbi despre acest subiect și că poate conștinetiza ceea ce ar putea fi numit aspectul erotic al unei relații, fără ca acesta să devină o problemă.
Gestalt pune accentul pe autenticitate, care este folosită în acest proces pentru a spori conșitentizarea și a o aduce în cadrul relației.

Case #18 - Minivacanța

Trudy locuia cu mătușa și unchiul său. Unchiul ei socotea că pasiunea ei pentru  psihologie este neserioasă și o presa să își găsească o slujbă, o critica pentru banii pe care îi cheltuia pe seminarii precum acesta și îi spunea că trebuie să se mărite în curând, fiindcă are 26 de ani.
Când am întrebat-o ce simte în corp, ea mi-a spus că simte o durere în umeri.
Din punct de vedere somatic, acest lucru este legat în general de un simț al responsabilității dezvoltat excesiv.
Cu siguranță că și ea se consuma foarte tare din cauza acestor lucruri: căutarea unei slujbe, tipul de slujbă, etc. Am întrebat-o ce voia să facă - terapie. Dar simțea că are nevoie de practică și de experiență de viață ca să fie pregătită. Am întrebat-o când se va întâmpla asta și mi-a răspuns: „când voi fi mai în vârstă".
În Gestalt ne concentrăm mereu pe detalii, așa că am întrebat-o la ce vârstă, iar ea mi-a răspuns că la 80 de ani.
Am întrebat ce fel de muncă ar vrea să facă până atunci. Îi era greu să se gândească limpede la asta din cauza presiunii pe care o simțea.
I-am spus să facă o „pauză" de la această presiune și să își ia o vacanță de 1 minut, pentru a fi prezentă alături de mine în acel moment. Am observat ceva la ea, un lucru pe care l-am apreciat, și am invitat-o să facă același lucru.
Acest fapt a ancorat-o în prezentul lui aici și acum, a determinat-o să fie mai implicată în relația cu mine, i-a oferit o apreciere pozitivă a meritelor sale (mi-a spus că părinții săi nu o încurajau niciodată, ci doar creeau acea presiune) și a ajutat-o să-și conștientizeze simțurile. Folosim aceste procese de ancorare în Gestalt pentru a scoate oamenii din „poveștile" și cadrul lor.
Am propus un experiment Gestalt.
S-a relaxat puțin, dar i s-a părut dificil. Nu își prea putea oferi o „vacanță".
Am verificat cu ea și am găsit acel punct la nivelul umerilor unde simțea durerea și am apăsat cu degetul. Nu era un masaj, ci mai degrabă un mod de a o face să conștientizeze punctul de tensiune și să îi îndrept atenția asupra lui - era atât de obișnuită cu el încât nu îi mai acorda importanță.
Ne-am dat amândoi seama de acest lucru.
Apoi am încercat din nou „minivacanța" înainte de a purta o dicuție mai amplă referitoare la slujba ei.
Apoi ne-am întors din nou la „vacanță", lucru ce i s-a părut din nou dificil.
Mi-am exprimat tristețea provocată de greutatea pe care o întâmpina și preocuparea că nu va mai apuca o vârstă atât de inaintată dacă va continua să se consume atât de mult.
Acest lucru a ajutat-o să perceapă imaginea de ansamblu și consecințele opțiunii ei de a trăi cu o presiune așa de mare. I-a oferit de asemenea și perspectiva faptului că acest obicei al său o duce pe un drum care s-ar putea să nu fie cel pe care și l-a dorit.
În Gestalt totul ține de libera alegere.