Wendy spunea că își dorea un partener. Era divorțată și conducea o afacere. Povestea cât este de nerăbdătoare cu angajații ei și că era o profesionistă și nu își arăta niciodată vulnerabilitatea. A comparat acest lucru cu răbdarea pe care o vedea la mine.
Am vorbit cu ea despre problemele puterii - abilitatea de a fi autoritar și direct, plăcerea de a deține controlul, de a face pe șeful.
Părea foarte sfioasă în timp ce vorbeam, se juca cu mâinile și îmi aducea aminte de o fetiță. Am întrebat-o cât de tânără se simte și mi-a spus 10 ani și am întrebat-o ce s-a întâmplat la acea vreme.
Am întrebat-o despre răbdarea din familia ei. Tatăl său o pleznea la 10 ani pentru că notele de la școală scăzuseră. De fapt, îl bătea în mod regulat pe fratele ei mai mic. În public însă, era un om răbdător care avea timp pentru oameni,
I-am indicat faptul că răbdarea pe care a văzut-o la mine ca terapeut o poate îngrijora, deoarece întrebarea era: voi exploda și eu ca tatăl său?
A fost de acord. A spus că problema ei era că nu avea foarte multă încredere în bărbați. Primul său soț nu avea răbdare cu ea și era interesat doar de ce putea face ea pentru el. Mi-a spus că vrea doar să își găsească un alt partener.
A spus că motivul pentru care notele ei au scăzut a fost că mergea la o școală cu internat unde era bruscată foarte tare și cu multă răutate. Părinți ei habar nu aveau, dar nici nu manifestau interes. S-a simțit foarte singură.
Am stat lângă ea și i-am vorbit, recunoscându-i sensibilitatea, vulnerabilitatea și nevoia de a fi văzută drept ceea ce era și nu doar ca o parte din agenda cuiva. Avea nevoie de cineva interesat de luptele ei, nu doar de notele pe care le lua.
A început să plângă, înmuindu-se și mai tare. I-am declarat interesul meu pentru ea, fără pretenția că ar trebui să fie altcineva. Murea după o astfel de atenție și am stat așa o vreme, timp în care am încurajat-o să absoarbă această experiență.
I-am spus că această latură a ei avea nevoie de grijă, de atenție și să crească în mod natural, înainte de a avea un nucleu puternic cu care să intre într-o relație.
In Gestalt nu ascultăm doar clientul povestindu-și problema - ceea ce este important de asemenea este să fiu conștient ca terapeut - lucru de care poate că ei nu-și dau seama deloc. Aducem toate acestea în conștientizarea prezentă și explorăm contextul - uneori reprezentat de familie, dar nu întotdeauna. Apoi informația din trecut este adusă în prezent și în relația terapeutică.
Făcând acest lucru creem un program terapeutic clar, un proces pe care îl putem urma pentru a lucra cu tema prezentată inițial de pacient - dorința unui nou partener.
Am vorbit cu ea despre problemele puterii - abilitatea de a fi autoritar și direct, plăcerea de a deține controlul, de a face pe șeful.
Părea foarte sfioasă în timp ce vorbeam, se juca cu mâinile și îmi aducea aminte de o fetiță. Am întrebat-o cât de tânără se simte și mi-a spus 10 ani și am întrebat-o ce s-a întâmplat la acea vreme.
Am întrebat-o despre răbdarea din familia ei. Tatăl său o pleznea la 10 ani pentru că notele de la școală scăzuseră. De fapt, îl bătea în mod regulat pe fratele ei mai mic. În public însă, era un om răbdător care avea timp pentru oameni,
I-am indicat faptul că răbdarea pe care a văzut-o la mine ca terapeut o poate îngrijora, deoarece întrebarea era: voi exploda și eu ca tatăl său?
A fost de acord. A spus că problema ei era că nu avea foarte multă încredere în bărbați. Primul său soț nu avea răbdare cu ea și era interesat doar de ce putea face ea pentru el. Mi-a spus că vrea doar să își găsească un alt partener.
A spus că motivul pentru care notele ei au scăzut a fost că mergea la o școală cu internat unde era bruscată foarte tare și cu multă răutate. Părinți ei habar nu aveau, dar nici nu manifestau interes. S-a simțit foarte singură.
Am stat lângă ea și i-am vorbit, recunoscându-i sensibilitatea, vulnerabilitatea și nevoia de a fi văzută drept ceea ce era și nu doar ca o parte din agenda cuiva. Avea nevoie de cineva interesat de luptele ei, nu doar de notele pe care le lua.
A început să plângă, înmuindu-se și mai tare. I-am declarat interesul meu pentru ea, fără pretenția că ar trebui să fie altcineva. Murea după o astfel de atenție și am stat așa o vreme, timp în care am încurajat-o să absoarbă această experiență.
I-am spus că această latură a ei avea nevoie de grijă, de atenție și să crească în mod natural, înainte de a avea un nucleu puternic cu care să intre într-o relație.
In Gestalt nu ascultăm doar clientul povestindu-și problema - ceea ce este important de asemenea este să fiu conștient ca terapeut - lucru de care poate că ei nu-și dau seama deloc. Aducem toate acestea în conștientizarea prezentă și explorăm contextul - uneori reprezentat de familie, dar nu întotdeauna. Apoi informația din trecut este adusă în prezent și în relația terapeutică.
Făcând acest lucru creem un program terapeutic clar, un proces pe care îl putem urma pentru a lucra cu tema prezentată inițial de pacient - dorința unui nou partener.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu