Case #11 - Tată, mamă, iubită

Josh întâmpina dificultăți în legătură cu iubita sa. Nu era sigur cu privire la relația lor.
A avut un vis în care făcea dragoste cu prietena lui. Mama și tatăl său se aflau în spatele său. Tatăl lui era tânăr, încrezător, puternic.
El era nesigur. Nu voia să o lase însărcinată. Când a apărut tatăl său, s-a simțit ușurat.
Din perspectiva unui adept al lui Freud, aceasta ar fi presupus o mulțime de manevre, dar în Gestalt acționăm diferit. Gestalt presupune integrare și stăpânire, de aceea ne identificăm cu toate componentele unui vis. Ele ne dau acces la polaritățile și identitățile noastre.
I-am cerut să se identifice cu  fiecare personă din vis.
În postura propriei persoane, era ezitant, reținut.
În postura prietenei sale, își dorea acel lucru din toată inima fără vreo greutate.
În rolul tatălui, era deschis, degajat, sănătos.
În postura mamei, era înșelător, neînțeles, nu voia să fie văzut, se ascundea.
Exista o aliniere - tatăl și prietena erau amândoi încrezători, puternici, iar el și mama sa erau nesiguri, vulnerabili, se ascundeau.
Toate astea aveau sens, întrucât mama lui fusese foarte rece față de el în copilărie.
Am explorat această răceală și mai ales modul în care el o manifesta în relație sub diferite aspecte. Am analizat modul în care se manifesta această răceală în neliniștea față de prietena sa și dificultatea lui de a se implica.
Am explorat răceala, ceea ce el numea „gol emoțional", latura lui insensibilă. A făcut conexiunea între acest lucru și experiența lui de depresie și mai ales nonsens.
Faptul că a devenit conștient de răceala sa l-a făcut mai puternic, deoarece a reușit să vadă că aceasta reprezenta un lucru fundamental pe care îl aducea în relație. Pentru a avea o experiență diferită, trebuia să găsească modalități de a se „încălzi", fără să apeleze la o sursă externă (iubita lui).
Acest lucru se bazează pe principiul conștientizării, noțiunea Gestalt de responsabilitate și de identificare cu „prezentul". Această răceala a lui nu se va modifica, fiindca ea este înglobată în felul în care se implică într-o relație. Dar își poate spori conștientizarea și opțiunile și poate înțelege felul în care acestea se manifestă în relația lui.

Case #10 - Frica, agresiunea și plăcerea

Bridget era o persoană foarte sensibilă. În trecut, avusese niște alergii foarte urâte și era atât sensibilă fizic, față de mediul înconjurător, cât și ușor de speriat.
Mi-a povestit cât îi este de greu când cineva se enervează pe ea. Se simțea foarte vulnerabilă, chiar și când era vorba doar despre mici neînțelegeri cu partenerul ei.
Nu se simțea confortabil în pielea ei, mai ales când cineva din preajma sa era supărat.
Am întrebat-o despre greșelile proprii. Mi-a povestit că uneori era încăpățânată sau insensibilă față de ceilalți.
I-am vorbit și eu despre propria încăpățânare și lipsă de sensibilitate.
Mi-a spus că putea să arunce priviri usturătoare și astfel să îi îndepărteze pe ceilalți.
I-am cerut să își imagineze privirea aceea a ei usturatoare. Mi-a spus „e o privire turbată cu care aș putea ucide." Am încurajat-o să mențină acea privire ucigătoare și să șfichiuiască pe cineva cu privirea. Mi-a descris o imagine în care pocnea pe cineva peste față.
Fusese abuzată sexual în tinerețe și nutrea o ură imensă față de bărbați.
I-am spus să-și imagineze cum îl pocnește pe bărbatul care i-a făcut asta.
S-a simțit puternică. I-am spus să își observe întreg corpul. A simțit o forță în mușchi, piele și picioare.
Mai înainte era o tortură pentru ea să fie în pielea ei. Acum însă se simțea bine.
Am vorbit despre sexualitatea ei. Timp de mulți ani a fost timidă din punct de vedere sexual, era speriată și se inhiba foarte ușor alături de partenerul ei.
I-am spus să își imagineze că este agresivă sexual față de partenerul ei. Această imagine îi plăcea destul de mult.
Am explorat alte sfere ale vieții sale în care putea fi agresivă -  jucând baseball cu fiul său.
Se simțea minunat.
În această ședință am început cu vulnerabilitatea ei și cu senzația de „teamă față de mediul înconjurător". Această poziție lipsită de putere îi era foarte familiară, ea fiind o trăsătură a vieții sale ca adult. Îi afecta viața intimă alături de soțul ei și abilitatea de a participa la discuții aprige.
A nu fi tratat cum se cuvine reprezintă polul opus pentru cineva și are impact asupra celorlalți. Am putut accesa propria mânie, identificând experiența declanșatoare, cu toate că aceasta era ascunsă.
Indicatorii somatici - ochii - au reprezentat cheia către aprofundarea experienței sale de furie. Acest lucu s-a datorat vizualizării agresivității.
Acest lucru nu încurajează în niciun caz manifestarea agresivității față de ceilalți. E mai degrabă vorba despre cunoașterea polarității opuse, pentru a o putea integra în cadrul personei ca ansamblu.
Schimbarea a fost dramatică. Nu se mai simțea sensibilă, lipsită de putere, temătoare sau incompletă. Nu a schimbat situația doar în ceea ce privește agresivitatea sa, dar a simțit cum a redevenit activă din punct de vedere sexual cu partenerul său, lucru care nu se mai întâmplase de multă vreme.
Descoperirea posibilității unei agresivități jucăușe, fie că era vorba de sex sau de fiul său, era pentru ea un lucru nou ce îi oferea o perspectivă diferită.

Case #80 - O fetiţă sau o femeie rănită?

Dianne a fost  o tînără scundă şi cu o grămadă de energie. Deseori vorbea ascuţit pe vocea unei „fetiţe" bosumflate.
Îşi exprima frustrarea, pentrucă nu obţinu-se ce vroia în metoda noastră. Ea „auzise totul înainte" şi „nimic nu era o noutate aici".
Neglijând conţinutul,  părea că azvârlă toane de furie. Am întrebat-o la ce vârsta se simte şi ea mi-a răspuns, că la cinci ani.
În terapie poate fi relevant şi convenabil să munceşti cu cineva la o vârstă „retrogradată" pentru a afla de ce are nevoie în acel loc şi pentru a-i răspunde. Totuşi, aceasta este o terapie de lungă durată şi nu întotdeauna potrivită.
Am ales să lucrez cu Dianne pe moment. În această dimensiune, toate şansele sunt create în prezent, şi realitatea bine bazată este importantă. Am luat această decizie, pentrucă Dianne părea să fie înfiptă în această manieră de „fetiţă" şi oarecum, a munci cu ea împreună în acel loc, ar  fi însemnat să accentuez un mod relaţional, care nu era viabil. Aşa că am rugat-o să-şi asculte vocea şi să intre cu mine în momentul prezent.
I-am direcţionat atenţia asupra faptului că avea un băiat la vârsta de 26 ani, era deja femeie, şi era egală grupului alcătuit din alţi adulţi. S-a strâmbat, iar eu i-am atras atenţia asupra şanselor sale din prezent, invitând-o din nou, să intre în prezent.
Am rugat-o să se ridice – era adâncită, şi să stea cu pieptul scos mai degrabă, decât ascunsă. M-a ascultat şi arăta diferită imediat. Am rugat-o să răsufle în organele feminine – ovare,  cervix,  uter. Să simte realmente feminitatea sa, să privească la celelalte femei din grup şi să se conecteze ca o pereche la ele.
Mi-a răspuns, că acest fapt este destul de greu pentru ea... aşa că am încurajat-o şi i-am răspuns conform experienţei mele  diferite,  avute cu ea.
În continuare se zbătea să fie matură. Am rugat-o din nou să revină în trupul ei. Atunci mi-a dezvăluit, că nu avuse ciclu de 4 luni. Nu exista un motiv medical – s-a oprit în momentul unui incident deranjant – despărţirea de un prieten. Dar s-a mai întâmplat şi înainte.
I-am arătat că feminitatea sa părea, să depindă mai mult de factori externi, decât să fie consolidată în interior. M-a ascultat şi a acceptat această observaţie.
Aşadar am confrontat-o cu situaţia, în care trăia – rămânând o fetiţă mică, nevroind să se maturizeze, să fie o femeie integră, puternică şi independentă de ceea ce alţii gândesc despre ea. I-am spus că o voi sprijini pentru a ajunge la deplinătatea sa, dar nu mai sunt de acord cu statutul ei de fetiţă neajutorată.

Case #9 - Soluţia este de a nu da o soluţie

Jane are un fiu adolescent. Ea are probleme în a îl motiva şi este în conflict cu privire la posibilitatea de a-l presa să meargă bine cu şcoala, sau să-l lase mai liber pentru a-şi găsi propriul său nivel. El petrece mult timp pe internet.
Ea mă solicită pentru sfaturi, soluţii, şi pentru îndrumare.
Desigur, o parte din mine ar fi fericită să-i dea sfaturi părinteşti - la urmă urmei, am crescut 5 copii. Sunt o mulţime de opinii pe care le am cu privire la ceea ce ar putea fi de ajutor.
Cu toate acestea, am refuzat invitaţia ei, şi m-am concentrat în schimb pe sentimentele ei, aşa cum mi-a prezentat situaţia. Ea ocoleşte problema - amintindu-şi o experienţă pozitivă dintr-un curs dedicat părinţilor, anticipând lucruri care nu erau bune pentru fiul ei. Este greu s-o ţin în prezent, cu mine, şi cu sentimentele ei.
Îi vorbesc despre unele dintre sentimentele din perioada în care mi-am crescut adolescenţii. Acest lucru îi creează un anumit spaţiu pentru a se deschide şi a vorbi despre starea ei de anxiozitate şi tensiune. Dar, în timp ce fac acest lucru, ea zâmbeşte. Comentez despre ceea ce văd şi ceea ce aud, şi o întreb cum este această diferenţa pentru ea.
Ea vorbeşte mai degrabă despre încercarea de a arbora o faţă fericită, decât de a fi mereu îngrijorată şi tristă. Într-o anumită măsură acest lucru funcţionează pentru ea.
Dar tensiunea ei arată că aceasta nu funcţionează suficient.
Aşa că îmi păstrez concentrarea pe prezent, pe experienţa ei, şi îi povestesc despre propriile mele dificultăţi din perioada în care copiii mei erau de această vârstă.
Încetul cu încetul, ea îşi permite să simtă mai mult. I-am cerut să respire mai profund.
Ea spune că se simte pierdută. Îi sugerez că, decât să-i ofer soluţii pentru a ieşi din acel loc pierdut, mai bine stau cu ea acolo pentru o vreme. Îi propun un minut, în care să fim împreună în acel loc.
Ea se relaxează iar apoi începe să simtă o căldură interioară. I-am observat mâna pe partea stomacului, în jurul coastelor. O conştientizez asupra acestui lucru. În mod normal, ea simte anxietate şi tensiune în stomac. Acum, ea simte căldură. Am rugat-o să respire mai profund.
Acum, ea simte mai profund, după care începe să plângă. Ea se deschide pentru a fi prezentă cu sentimentele ei cele mai profunde. Atât tristeţea cât şi căldură sunt prezente.
Acesta constituie punctul de integrare.
În cele din urmă, i-am oferit un principiu părintesc pe care m-i l-am însuşit şi mi-a fost foarte util. Acum ea îl poate primi mai degrabă de la o inima deschisă, şi nu ca pe o idee intelectuală.
Putem remarca aici faptul că în loc de a veni cu soluţii la care ea se aştepta (şi despre care spunea că le-a primit şi de la alte persoane), eu am stat cu propria ei rezistenţă, am invitat-o să trăiască în prezent, am stat împreună în rătăcirea ei, fapt care i-a permis să fie mai pe deplin cu sine însuşi în acel loc. Accentul a fost mai degrabă relaţional decât comportamental.

Case #8 - Neîncredere faţă de bărbaţi

Gabriela avea un băiat de 4 ani şi, a fost 5 luni însărcinată cu alt partener, Jose, căruia îi plăcea să fie prezentat ca fiind prietenul ei. Ei au fost împreună 2 ani.
Ea trăia un sentiment de conflict cu privire la relaţiile ei cu bărbaţii. Jose o sprijinea şi era dornic să aibe copilul. El mai avea un alt copil în vârstă de 9 ani, cu o altă femeie care nu trăia cu el.
Gabriela a simţit multă furie faţă de bărbaţi. Tatăl ei a fost distant şi inaccesibil şi, rareori o complimenta. Astfel ea simţea în acelaşi timp, atât dorinţa de amabilitate din partea bărbaţilor, cât şi respingerea de la distanţă a oricărui semn în această direcţie.
Jose era cu ea, dar era ezitant în a se angaja pe deplin pentru a se căsători cu ea. Ea a simţit multă furie pe el din această cauza, iar acest lucru i-a distanţat. Dar apoi a fost speriată că el o va părăsi. Oricum, aceasta a călit-o şi, a făcut ceea ce îi era famliar- s-a gândit că trebuie să fie puternică şi să nu depindă decât de ea.
Când a făcut acest lucru, problema a fost că s-a distanţat în continuare de dorinţa ei de sprijin şi amabilitate pe care o căuta.
Aşa că am invitat-o să aducă acest lucru în prezent, împreună cu mine - eram şi eu bărbat în cele din urmă. Am rugat-o să-mi spună de ce se îndoieşte de bărbaţi. Apoi să-mi spună în mod direct-"Am încredere că vei fi amabil, am încredere că nu eşti aici doar pentru propriul tău interes" etc.
Ea a fost reticentă în a-mi spune aceste lucruri în mod direct, dar am încurajat-o, spunându-i că mă simt echilibrat şi sigur pe mine şi, că mă pot descurca.
Până la urmă a făcut-o. Am întrebat-o ce a simţit - o mică amorţeală. Aşa că am rugat-o să respire, să-şi deschidă sentimentele. Ea a intrat în contact cu furia ei. I-am cerut să-mi spună din nou, cu furie.
Ea a făcut acest lucru, şi apoi a izbucnit în lacrimi. Faptul că am ascultat-o, nu m-am retras sau reacţionat, ci doar am stat constant, a marcat-o profund. I-am spus că mi-am simţit grija faţă de ea în acest loc. Ea a izbucnit în hohote. Era atât de obisuita să respingă bărbaţii cu furia ei, astfel încât să găsească pe cineva care să fie încă acolo, a fost o experienţă nouă pentru ea.
Când s-a liniştit, a spus că aceasta a fost o experienţă puternică pe care a trăit-o. Cunoaşterea faptului că este posibil să aibă simultan atât furia cât şi nevoia ei, a constituit îndeplinirea unei dorinţe profunde pe care o avea încă din copilărie.
Aceasta nu a fost neapărat o experienţă universal "curativă". Dar a fost o experienţă nouă, profundă, şi ca atare ceva ce ea poate integra şi ce poate deveni o nouă parte a ei, o cunoaştere, putere şi încredere, astfel încât să nu simtă mereu că ar trebui să-i suporte pe toţi bărbaţii din lume ('hold up the world').
Desigur, această capacitate crescută de a fi vulnerabilă, ar putea apoi crea cicluri pozitive în relaţionare, astfel încât ea s-ar putea alege cu un alt tip de comportament pornind de la unul care i-a fost familiar.
Procesul Gestalt implică acordarea atenţiei în contextul experienţei ei, apoi crearea unui experiment pentru a permite o nouă experienţă relaţională. M-am folosit pe mine, astfel încât am putut să-i răspund direct, şi astfel să stabilesc o conexiune "Eu-Tu".
Prin concentrarea pe relaţia terapeutică, am pus bazele pentru schimbarea relaţiilor ei pe tot restul vieţii.

Case #7 - Darnicul şi bilele de sticla.

Changchang era era în al 50-lea ei an de viaţă. Era o persoană foarte amabilă. De fapt, era foarte grijulie cu toţi cei din jurul ei. Dar a destăinuit că avea o căsătorie nefericită. Nu se simţea împlinită, se simţea singură.
S-a dovedit că deşi avea prieteni, era foarte sociabilă şi era bine văzută de ceilalţi, se simţea totuşi nefericită şi singură.
Am intrat cu ea într-un dialog direct. I-am spus – mă simt foarte confortabil în prezenţa ta. Am impresia că eşti foarte îngăduitoare şi există suficient loc ca să mă simt eu însumi, astfel încât să mă poţi accepta. Ea m-a aprobat – acesta fiind modul ei de a se comporta cu oamenii.
I-am spus cât de mult mi-a plăcut acest sentiment – de a mă simţi foarte în siguranţă. Ea a dat din cap şi a afirmat că acest lucru este important şi pentru ea. I-am explicat cum îmi imaginez că ar fi posibil să o avantajeze acest sentiment – de a se încrede în sine, de a se sprijini pe sine, sau de a-şi accepta propria căldură sufletească. Ca terapeut, a fost un pic cam dificil pentru mine de a mă situa în poziţia de autoritate, de profesionist, sau de mărinimos, deoarece am simţit propriile trebuinţe care apareau în faţa generozităţii ei.
Ea a dat din cap - ar putea recunoaşte toate acestea, deşi rareori le-a putut exprima în mod atât de direct.
Am remarcat de asemenea că şi eu mă simt un pic inconfortabil într-un fel mai greu de definit. Ea urmarea numai să ofere, şi avea o mulţime de oferit. Dar oare chiar este capabilă să primească. Poate primi ceva din partea mea?
Ochii i s-au înlăcrimat. A spus că acest lucru este dificil.
Chiar şi eu am fost impresionat pe moment. Am stat pentru o vreme împreună, în linişte, în acest contact emoţional.
Dar nu putea prelua nimic de la mine. Ea se simţea aproape obligată să dăruiască. Această situaţie nu a fost echilibrată.
Astfel că am recurs la un experiment Gestalt. Am găsit câteva bile frumoase de sticlă în cameră şi le-am luat în mâna. I-am spus, voi începe să-ţi dau câte o singură bilă de sticlă. Vreau să o iei de la mine, ca şi cum ai primi un cadou.
Ea a fost de acord şi am făcut acest lucru. Am făcut-o foarte încet, uitându-mă la ea, ca să mă asigur că într-adevăr le primea de la mine. Ea a fost şubredă, şi-a manifestat vulnerabilitatea şi a plâns ori de câte ori a luat o bilă.
Mi-a spus că a fost prima dată când îşi poate aminti că după o lungă perioada de timp, a luat cu adevărat ceva de la altă persoană. Ea a fost mereu cea care dăruieşte, primindu-şi astfel recunoaşterea. Dar totul a fost în cele din urmă degeaba, deoarece fluxul nu era reciproc şi, ca rezultat, relaţiile tindeau să stagneze. De aici însingurarea ei, în ciuda faptului că era bine văzută şi avea mulţi prieteni.
Aici, m-am folosit în dialog, de propria mea experienţă. Decât să vorbim despre restul vieţii ei, am adus-o mai degrabă în prezent, iar experimentul a fost între noi doi. Astfel, noua ei experienţă a fost posibilă, deoarece m-am investigat şi eu, la fel de mult ca ea. Am adus conştientizarea într-o tranzacţie relaţională, care a fost în mod normal, automată şi în afară conştientizării. Aducând în discuţie propria mea experienţă (şi nu o judecată), ea a putut să accepte, şi să fie deschisă la ceva diferit.

Hong Kong and China workshops coming up...

Workshops coming up:
Hong Kong 6-8 June,
Personal Growth/Spiritual Growth
- see below

Shanghai 10-15 June,
Gestalt intensive

下一个即将到来的工作坊在2014年6月10日-6月15日! 请传播。更多信息，请电133-1176-7286,电子邮件:huangjianhe@vip.163.com或访问www.zhxlw.net

-----------------------------------------------------
Steve Vinay Gunther : 澳大利亞利斯莫爾人,
一位在靈性路上走過了40個年頭的實修者;
一位手彈吉他情感真摯信仰『愛是一切』的吟唱者;
一位笑容可掬給人如沐浴春風般溫暖的『長輩』;
一位目光深邃眼睛裡流露著平靜與洞見的老師；
一位樸實無華卻可以將真理實相展示在你面前的完形大師。
何為靈性?如何去修行實踐? 它和心理治療的方法有何相似或不同之處？這些問題將透過審視所組成靈性和療愈的原則、實踐和體驗來進行探索和詮釋。
在工作坊中，老師將會把靈性修持的整個架構圖清晰地展示給大家,有了這張靈修地圖，我們在回歸靈性的路途上會很清楚自己在哪個階段，或哪個位置， 離目的地還有多遠。
這個工作坊是獨一無二的。它可以加深我們對自己靈性的了解，并指明怎樣去運用到與不同對象的關係中。此工作坊在過去的15年里曾在12個不同的國家開班；這是首次引入香港。
課程時間: 6月6 – 8日(10:00am – 6:00pm)
課程費用: HK$4800
上課地點: 本中心
入款帳號: 中國銀行(香港)分行: 012-5511-00-9663-6
帳戶名稱: WE CENTER (恒●慧)
注: 凡在5月15日前報名者優惠價HK$4300
本中心傾心提示： Steve Vinay Gunther 是值得推荐給朋友們的一位老師, 課程詳情請參閱附件。