Ea trăia un sentiment de conflict cu privire la relaţiile ei cu bărbaţii. Jose o sprijinea şi era dornic să aibe copilul. El mai avea un alt copil în vârstă de 9 ani, cu o altă femeie care nu trăia cu el.
Gabriela a simţit multă furie faţă de bărbaţi. Tatăl ei a fost distant şi inaccesibil şi, rareori o complimenta. Astfel ea simţea în acelaşi timp, atât dorinţa de amabilitate din partea bărbaţilor, cât şi respingerea de la distanţă a oricărui semn în această direcţie.
Jose era cu ea, dar era ezitant în a se angaja pe deplin pentru a se căsători cu ea. Ea a simţit multă furie pe el din această cauza, iar acest lucru i-a distanţat. Dar apoi a fost speriată că el o va părăsi. Oricum, aceasta a călit-o şi, a făcut ceea ce îi era famliar- s-a gândit că trebuie să fie puternică şi să nu depindă decât de ea.
Când a făcut acest lucru, problema a fost că s-a distanţat în continuare de dorinţa ei de sprijin şi amabilitate pe care o căuta.
Aşa că am invitat-o să aducă acest lucru în prezent, împreună cu mine - eram şi eu bărbat în cele din urmă. Am rugat-o să-mi spună de ce se îndoieşte de bărbaţi. Apoi să-mi spună în mod direct-"Am încredere că vei fi amabil, am încredere că nu eşti aici doar pentru propriul tău interes" etc.
Ea a fost reticentă în a-mi spune aceste lucruri în mod direct, dar am încurajat-o, spunându-i că mă simt echilibrat şi sigur pe mine şi, că mă pot descurca.
Până la urmă a făcut-o. Am întrebat-o ce a simţit - o mică amorţeală. Aşa că am rugat-o să respire, să-şi deschidă sentimentele. Ea a intrat în contact cu furia ei. I-am cerut să-mi spună din nou, cu furie.
Ea a făcut acest lucru, şi apoi a izbucnit în lacrimi. Faptul că am ascultat-o, nu m-am retras sau reacţionat, ci doar am stat constant, a marcat-o profund. I-am spus că mi-am simţit grija faţă de ea în acest loc. Ea a izbucnit în hohote. Era atât de obisuita să respingă bărbaţii cu furia ei, astfel încât să găsească pe cineva care să fie încă acolo, a fost o experienţă nouă pentru ea.
Când s-a liniştit, a spus că aceasta a fost o experienţă puternică pe care a trăit-o. Cunoaşterea faptului că este posibil să aibă simultan atât furia cât şi nevoia ei, a constituit îndeplinirea unei dorinţe profunde pe care o avea încă din copilărie.
Aceasta nu a fost neapărat o experienţă universal "curativă". Dar a fost o experienţă nouă, profundă, şi ca atare ceva ce ea poate integra şi ce poate deveni o nouă parte a ei, o cunoaştere, putere şi încredere, astfel încât să nu simtă mereu că ar trebui să-i suporte pe toţi bărbaţii din lume ('hold up the world').
Desigur, această capacitate crescută de a fi vulnerabilă, ar putea apoi crea cicluri pozitive în relaţionare, astfel încât ea s-ar putea alege cu un alt tip de comportament pornind de la unul care i-a fost familiar.
Procesul Gestalt implică acordarea atenţiei în contextul experienţei ei, apoi crearea unui experiment pentru a permite o nouă experienţă relaţională. M-am folosit pe mine, astfel încât am putut să-i răspund direct, şi astfel să stabilesc o conexiune "Eu-Tu".
Prin concentrarea pe relaţia terapeutică, am pus bazele pentru schimbarea relaţiilor ei pe tot restul vieţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu