Deși proaspăt divorțat, viața sa a luat o nouă întorsătură, cu o nouă relație. Fosta lui soție era foarte critică, mai ales cu privire la situația sa financiară și viața sa profesională. Deși avea mult succes și deținea o afacere cu o foarte dezvoltată conștiință socială, nu era bogat. Ea îl ataca mereu din pricina lipsei a ceea ce ea considera succes financiar.
A venit la mine în urma unui atac de panică survenit la locul de muncă. Fusese „paralizat" aproape întreaga zi.
Se pare că acesta fusese declanșat de o conversație cu fosta soție purtată de dimineață și în care ea îi cerea să lase baltă toate planurile de dimineață pentru a-l lua pe fiul lor, deoarece mașina ei avea nevoie de reparații. Ca de obicei era dură, plină de reproșuri și critică în acea conversație cu el.
Cu toate acestea, o serie de alte evenimente se petrecuse recent - pierduse un contract important pe care îl aștepta; câteva contracte mari întârziau plata; practica foarte mult gândirea pozitivă, scrisese chiar și o carte pentru a-și construi cariera, dar niciunul din aceste lucruri nu aduceau bani imediat; un fost asociat îl dădea în judecată și, în cele din urmă, își verificase contul și mai avea doar 100 de dolari.
L-am întrebat cum se simte povestindu-mi despre toate aceste lucruri. Îmi tot spunea părerile lui despre ceea ce se petrecea, repovestea anumite întâmplări, dar eu îl întrerupeam și îi ceream să relateze experiența corporală.
A spus că mai devreme, în timpul atacului de panică, își simțise întreg corpul ca într-o cămașă strâmtă. Acum se simțea vulnerabil, înspăimântat, senzație resimțită mai ales în piept.
I-am spus să se concentreze pe aceste senzații... a observat căldură și un strat de frică. A spus că părea un invadator străin.
A făcut apoi analogia pe care obișnuia să o folosească tatăl său: lupul la ușă.
În mod normal, atunci când încrederea sa era la un nivel ridicat, făcea fața cu brio provocărilor. Acum, însă, când încrederea îl părăsise, lupul l-ar fi putut prinde.
I-am sugerat că aparent lupul nu e doar la ușă, ci stă chiar deasupra lui.
I-am spus să își imagineze lupul stând deasupra lui. Mi-a zis: „i se scurge saliva pe mine". I-am spus să se imagineze țintuit la pământ, să asculte gâfâitul lupului și să-i simtă saliva curgânu-i pe față. I-am indicat să respire profund, să simtă frica din corp și să conștientizeze ce se întâmplă. I-am spus că va simți o energie puternică în corp și că, dacă va fi prea mult pentru el, poate întrerupe în orice moment procesul.
A făcut asta și întreg corpul i-a fost cuprins de spasme. După o vreme a deschis ochii și mi-a spus cu surprindere că a simțit foarte multă energie în corp.
I-am spus să își închipuie că el este lupul care stă deasupra lui Matt, cu saliva prelingându-i-se. I-am spus să vorbească cu Matt, să îi transmită un mesaj.
După o vreme a deschis ochii. Toate becurile erau stinse. A spus: „iată un lup de-a dreptul inteligent".
Și-a dat seama că fusese luat drept o oaie și că din acea poziție era slab, fricos, vulnerabil, lipsit de încredere în sine. Lupul era eul său renegat, ce deborda de puterea de a face față provocărilor personale și profesionale.
În cadrul acestui proces am folosit identificarea și am început cu indiciile oferite de experiența corporală. Am urmat asocierea „invaziei", deoarece reprezenta în mod clar mult mai mult decât o amenințare palpabilă - frica îl paralizase - o experiență imediată a pericolului.
Astfel, în Gestalt, abordăm frontal experiența pericolului, dar cu sprijinul necesar. Apoi am trecut la polaritatea opusă - am intrat în pielea celui periculos, provocând astfel vindecarea spiritului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu