Case #15 - Cazul lui Wang, percepția slabă și clipitul

Wang era un tânăr inteligent. Am vrut să demonstrez abordarea fenomenologică. Am început astfel observând tricoul său - unul de un maro plictisitor.
A spus că l-a ales pentru că parțial nu percepe culorile, iar el l-a văzut verde.
De fapt a folosit cuvântul „slab" referitor la percepția culorilor.
A continuat apoi spunând că percepția sa senzorială și interpersonală este în general „slabă", lucru ce îl face să aibă probleme cu prietena lui.
Am adus vorba despre mine și i-am spus despre propriile abilități perceptive slabe.
Această dezvăluire personală din partea mea i-a creat ocazia de a se deschide mai departe.
Voia să afle cum să schimbe sau să rezolve acest lucru.
I-am explicat că din punct de vedere Gestalt nu suntem interesați de rezolvare, ci de a deveni mai conștienți de ceea ce se întâmplă, de înțelegerea punctelor forte și a limitelor fiecărui stil personal. Abia apoi, poate, se extinde sfera posibilităților.
I-am cerut un exemplu concret despre cum funcționează stilul lui în cazul său. După ce spunea ceva urma un „dar"... Așa că l-am oprit în acest punct al auto-aprecierii și i-am împărtășit propriile exemple de apreciere a modului în care funcționează pentru mine.
Modalitatea Gestalt constă deseori în îndrumarea prin intermediul exemplului personal al terapeutului.
L-am întrebat apoi de restricții. A dat un răspuns general, așa că am cerut un exemplu concret. În Gestalt problemele sunt ilustrate prin lucruri concrete pentru a putea lucra cu ele.
A dat un exemplu în care prietena lui dorește apreciere și vorbe blânde, dar el simte că a făcut asta deja. Îi este greu să înțeleagă cu adevărat ce simte ea.
I-am spus apoi că am observat felul în care clipește. Era ușor neobișnuit - uneori des, alteori apăsat.
Nu era prea conștient că face asta, dar invitația mea de a conștientiza această experiență când clipește l-a blocat. Așa că i-am spus să se uite la câteva persoane din grup și să observe ce se întâmplă când clipește. A fost prea dificil - s-a mișcat prea repede și nu a observat mai nimic.
I-am spus să se uite la mine și să observe. A început să facă autoevaluări imediat, dar l-am rugat doar să se observe pe sine și experiența sa, asemeni unei camere de luat vederi.
A fost dificil pentru el, fiindcă nu conștientiza prea multe. La un moment dat, a clipit o dată foarte încet și l-am intrebat ce s-a întâmplat atunci.
A spus că încerca să evite contactul vizual.
În Gestalt observăm fenomenele și mai ales joncțiunile, când lucrurile se schimbă și investigăm experiența din acel moment.
Am discutat despre evitare și i-am oferit un exemplu propriu în timpul unei vizite cu tatăl meu. Din nou, această expunere personală creează premisele relației viitoare.
A fost ușor emoționat - avea și el dificultăți de comunicare cu tatăl său.
Nu aveam timp să aprofundăm atunci, dar a fost consemnat pentru ședințele viitoare.
Deja parcurseserăm suficiente lucruri, așa că am încheiat ședința.
A rămas cu un loc foarte special pentru practicarea conștientizării, întrucât se afla abia la începutul acestui exercițiu. Era inteligent și cădea mereu pe gânduri, iar clipitul reprezenta un factor somatic ce l-ar fi putut ajuta să intre în contact cu sentimentele sale și să observe mai ales când lucrurile se amplifică.
Capacitatea de a relaționa cu cei din jur nu pute fi exersată până când nu se dezvolta mai întâi capacitatea sa de a relaționa cu sine. Simțul său „slab" de percepție se afla cel puțin într-un anumit moment  sub control - atunci când înceta să mai clipească.