Case #35 - Furioasă pe fostul

Marion a ridcat problema aranjamentului de împărțire a custodiei cu fostul său soț. Era clar că nu aceasta era principala îngrijorare. Erau mai importante disconfortul ei și lucrurile rămase neterminate între ei.
Înainte de a intra în detalii i-am spus - atunci când mă uit la tine simt că ochii tăi mă împung. Pentru mine e un efect destul de puternic. Ceea ce am în comun cu fostul tău soț este că sunt bărbat și mă gândesc că o parte din energia pe care o simți pentru el ar putea fi prezentă aici cu mine.
Am întrebat-o care era problema ei și mi-a răspuns că furia.
Am întrebat-o de ce era furioasă. A început să îmi spună o poveste foarte lungă despre cauze, iar după un timp am întrebat-o din nou: ok, care este cauza furiei tale? A început din nou să detalieze lunga poveste.
A trebuit să o întreb de câteva ori până când a reușit să îmi spună clar, direct și succint că era furioasă din pricină că se simțea trădată de fostul ei soț, fiindcă încetase să o mai susțină financiar ca să bage bani în afacerea pe care o conducea. Era furioasă și pentru că el o mințise în legătură cu asta și îi mințise și pe părinții ei (cu care locuiau).
I-am spus, într-adevăr pari furioasă. Văd asta în ochii tăi. Ce simți acum?
A început să îmi spună ceva ce avea legătură mai mult cu evaluarea, judecata și opiniile ei, decât cu ceea ce simțea.
A spus însă, „îmi reprim sentimentele".
I-am spus să își imagineze că sunt fostul ei soț și să își verse năduful. Mi-a zis că simte că și ea are o vină în această situație.
Am îndrumat-o din nou și i-am spus să îmi spună ceva direct, începând cu următoarele cuvinte: „Sunt furioasă..."
A început în cele din urmă să se exprime direct, enumerând lucrurile pentru care era furioasă.
I-am confirmat sentimentele și felul în care pot percepe furia sa, precum și că pot vedea cum aceasta se transformă în lacrimi - motiv pentru care îi pot vedea și durerea.
Am continuat să încurajez această exprimare directă, iar ea a continuat să oscileze între furie și lacrimi. Era mai sigură în a se exprima în mod direct, deoarece era ascultată. Era și multă liniște însă, plină de sentimentele ei și de confirmările mele simple.
La final, s-a simțit mai ușurată și eliberase o mare parte din durerea și furia pe care le simțea de la divorț.
Pentru ca acest proces să aibă succes, a trebuit să insist, să îi canalizez conștientizarea, să o fac prezentă în experiența ei prin participarea mea la acest experiment cu ea și oprind-o din povestire, care era felul ei de a evita sentimentele profunde. I-am oferit un recipient pentru furia ei și am sprijinit-o și încurajat-o să-și exprime sentimentele. A durat ceva până când s-a simțiti pregătită să o facă. Nu am încurajat-o în eschivările ei; i-am cerut în schimb să fie prezentă în experiența ei.
Ca răspuns, i-am oferit recunoașterea mea, care era lucrul după care tânjea - să fie văzută și auzită în acest loc. Nu eram fostul ei soț, dar energia dintre noi era destul de puternică pentru a se exprima față de mine ca unui reprezentat, iar aceasta să o satisfacă. Corelația mea de la început a faptului că și eu eram bărbat a fost suficientă pentru a scoate la iveală forța sentimentelor sale, iar receptivitatea mea a fost destul de reală pentru ca ea să nu aibă sentimentul că joc doar un rol.
Este de remarcat faptul că nu a țipat, nu a lovit pernele și nici măcar nu a ridicat vocea. Furia se eliberează în relație și prin posesie, nu neapărat prin tehnici de terapie dramatice.