Trevor avea o relație cu o femeie pe care a și cerut-o de altfel în căsătorie, însă, încă nu era complet sigur că ea era “aleasa”. S-a mai acomodat cu decizia lui mergând la terapie, dar o oarecare urmă de îndoială a rămas. Simțea că împărtășesc aceleași valori, că se iubesc și că ar putea avea o viață frumoasă împreună. Dar îndoiala sa continua să-l macine – există cineva în lumea asta care să i se potrivească mai bine?
A tot încercat să își depășească îndoielile – și-a spus că nu erau întemeiate, rezonabile sau de vreun folos. A încercat să se gândească la calitățile ei. Îndoilelie ieșeau însă mereu la suprafața, subminându-le relația.
Astfel, am urmat mai multe abordări în cadrul terapiei.
În primul rând, am analizat contextul – aceasta e orientarea Teoriei Câmpului din terapia gestalt. Tatăl lui a avut o aventură de o viață cu o altă femeie, așa că Trevor a crescut în acest triunghi conjugal. Când a venit vorba de angajamentul într-o căsătorie, a început să se teamă că ar putea exista “o altă femeie” care să îi atragă atenția.
L-am rugat să își imagineze o conversație cu tatăl său și iubita acestuia, iar el le-a spus că relația lor l-a afectat de-a lungul copilăriei, continuând să-l bântuie până în prezent. I-am spus să fie atent la emoțiile pe care le manifestă în timp ce vorbește cu ei: tristețe, furie.
Această conversație l-a ajutat să termine „treburile nerezolvate” ale familiei sale. Analizarea acestei experiențe în prezent i-a permis să găsească sprijin în terapie și să își modfice energia din corp. Treburile neterminate sunt stocate somatic.
Dar mai aveam mult de lucru. Ne-am axat pe polaritățile încredere/angajament și îndoială/incertitudine. Terapia Gestalt lucrează foarte mult cu sintetizarea contrastelor.
L-am supus așadar unui nou experiment gestalt: trebuia să își închipuie că vorbește cu un prieten și că e o persoană neîncrezătoare – altfel spus, trebuia să își exteriorizeze acea voce a îndoielii și să o domine.
Ce s-a întâmplat apoi a fost interesant. A început să facă exact contrariul, spunându-i prietenei respective că ar trebui să aibă mai multă încredere.
Am observat asta și i-am atras atenția că acum vorbește cu vocea încrederii. Acest lucru i-a oferit recunoașterea experimentată a unei alte voci alternative.
Așadar, de acum, când va auzi „vocea îndoielii” va putea să audă și „vocea încrederii”, care va diminua efectul chinuitor al îndoielii.
Nu am obținut acest lucru sfătindu-l ce să facă, ci creând circumstanțele pentru o nouă experiență: pe acest lucru se pune accentul în terapia Gestalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu