Case #69 - Scoaterea la iveală a creativității

Britanny a menționat prima dată faptul că avea probleme cu stomacul și digestia. Voiam să o cunosc puțin înainte de a aborda subiectul, deoarece spusese că se simte puțin stânjenită din pricina lui.
Era directoarea unei școli și avea probleme cu un elev. Am empatizat cu ea din punctul de vedere al experiențelor mele. Acest lucru a stabilit o conexiune. Am avut senzația că pe umerii ei apasă o greutate pe care o împărtășea acum. Povestea că se simte nemotivată, mai ales în ce privea munca ei - nu voia să meargă la muncă decât după masă și mai erau câteva astfel de semne de suprasolicitare.
Am întrebat-o despre cum o ducea acasă. A spus că e bine. Atât soțul, cât și fiul său o apreciază. Spunea că ascundea lucruri în jurul casei pe care ei trebuiau să le găsească în joacă. Spunea că vrea să atașeze rotițe mobilei pentru a o putea muta prin casă, ca atunci când ei se întorc acasă să fie mereu în alt loc. Am remarcat latura ei creativă și jucăușă.
Britanny povestea că a petrecut câteva zile cu socrii ei. Deoarece erau în vârstă, nu făceau decât să mănânce, să doarmă și să joace cărți. După o vreme s-a plictisit și a vrut să schimbe regulile jocului pentru varietate. I-am indicat faptul că aceasta era creativitatea și caracterul ei jucăuș la muncă. Dar ei nu au fost de acord, așa că ea s-a plictisit foarte tare - și atunci a apărut și problema ei la stomac.
Am fost tăcuți o vreme. Povestea că atunci când era mai tânără nu era foarte vorbăreață, dar obișnuia să scrie. I-am cerut să își imagineze că scrie o poveste... care ar fi titlul ei? A spus că s-ar numi: „Oul". Am întrebat-o care ar fi primele paragrafe. A vobit despre un pui care iese din ou.
Am întrebat ce s-a mai petrecut în viața ei recent. Mi-a povestit că încerca să schimbe lucrurile la școala ei. Mi-a spus cum a ajutat un prieten să scrie un referat care l-a ajutat să obțină o slujbă - ea a fost foarte încântată.
I-am sugerat că lucrurile care ieșeau la suprafață în cazul ei erau creativitatea și caracterul jucăuș - iar ea a fost de acord.
Am întrebat-o cum ar putea să le folosească la serviciu. Nu avea idee. Am invitat-o să jucăm un joc în care eu trebuia să sugerez niște schimbări creative la muncă, iar ea trebuia să facă la fel. Am făcut acest lucru o vreme. Apoi a spus că încercase asta o dată, dar atât elevii cât și profesorii au criticat-o pentru că s-a abătut de la lista de lucruri care ar fi trebuit acoperite.
Era locul în care avea nevoie de sprijin și i-am indicat faptul că avea nevoie de încă un complotist alături de ea. A spus că nu prea este posibil acest lucru. I-am spus însă că acea durere de stomac pe care a resimțit-o când era în vizită la socrii ei era o consecință a suprimării creativității sale.
I-am spus să scrie un raport pentru școala ei - ce fel de recomandări profesionale ar face?
I-am spus să vină zilnic cu un exercițiu creativ pentru grup. A șovăit la început, dar a fost de acord să se gândească la asta.
La un moment dat a observat șosetele mele colorate și le-a comparat cu șosetele ei la fel de colorate. Am sugerat grupului să facem un joc „Șosețelele". Ne-am distrat foarte tare și i-am demonstrat astfel cum poate fi aplicată creativitatea în cadrul unei lecții. I-am oferit astfel un exemplu, folosind propria poziție pentru a incorpora distracția și o intervenție exterioară.
În cadrul acestei ședințe prima imagine a fost aceea de greutate și supărare. Următoarea figură era creativitatea. Abordarea Gestalt constă în găsirea unei căi de a aduce prospețime în viețile oamenilor; acest lucru se întâmplă în mod fenomenologic - din interior spre exterior - pornind de la realitatea lor și folosind indicatoarele și limbajul oferit de ei. Ne concentrăm de asemenea și pe sprijin - în acest caz, nu avea sprijinul necesar pentru a introduce această latură a sa în munca ei. Folosid această forță a sa - scrisul - am încurajat-o să viseze și am sprijinit-o să scoată la iveală acea latură a sa. În Gestalt lucrăm cu ceea ce este evident - scoaterea la iveală este una directă și nu necesită o interpretare - ceea ce este important este să o aplici în problema respectivă. Sprijinul final pe care i l-am oferit a fost o permisiune - i-am oferit un mod de abordare, pornind de la un lucru pe care l-a observat ea - șosetele - și folosindu-mi autoritatea ca un exemplu pentru folosirea creativității la clasă.