Case #66 - Părăsirea cercului

Ping vorbea despre familia în care crescuse. Bunicii ei nu îi acordau prea multă atenție ei sau surorii ei, deoarece preferau băieții.
De asemenea, nu se simțea iubită de părinții ei. Mama ei avea grijă de ea, dar foarte rar îi arăta vreun semn de blândețe. Tatăl ei nu a îmbrățișat-o niciodată.
A povestit un incident petrecut la vârsta de 8 ani. Mama ei o îmbrăca; Ping i-a spus că vrea o rochie de altă culoare. L-a trezit pe tatăl său care într-un acces de furie a ridicat-o și a aruncat-o pe scări. Deși fața îi sângera, a fost obligată să meargă la școală. Profesoara părea îngrijorată, dar nu s-a întâmplat nimic după aceea. Nu voia să meargă acasă, așa că s-a ascuns într-o grotă până când cineva i-a spus mamei sale, iar ea a venit să o ia. Mama ei a lăcrimat puțin când a văzut în ce stare este, dar tatăl ei nu a avut nicio remușcare.
În timp ce povestea, plângea și descria cât de multă durere se afla în sufletul ei.
Am fost blând cu ea, dar ea se afla în lumea ei îndurerată și mă percepea doar vag.
I-am atras atenția asupra faptului că eram bărbat, că îmi păsa, dar că este o postură delicat, deoarece tatăl ei a fost cel care i-a provocat durerea; reprezentam în același timp persoana care îi oferea atenție, dar și autoritatea în vârstă, care o rănise inițial atât de rău.
Ping a dat din cap aprobator și a izbucnit în lacrimi. Spunea că vrea să fie independentă, că vrea să fie ea însăși și să ia singură decizii.
Am aprobat-o și i-am spus că o voi sprijini cât voi putea.
Spunea că mama ei o presa acum să se căsătorească și că încerca să o influențeze în luarea deciziilor legate de muncă.
Continuam să o readuc în prezent, la sprijinul meu, la faptul că eu eram un bărbat care îi oferea sprijinul.
I-am îndreptat constant atenția asupra respirației, deoarece își tot ținea respirația. În lipsa acestei mișcări energice, nu aveam nicio șansă să integrăm noua ei experiență.
Ping vorbea din nou despre faptul că își dorea propria autonomie, că voia „să iasă din acel cerc", care reprezenta o închisoare creată de așteptările familiei sale.
Am invitat-o la un experiment simplu.
Ne-am ridicat amândoi și ne-am imaginat un cerc în jurul nostru. Am ținut-o de mână și i-am reamintit de sprijinul meu în favoarea autonomiei sale. Acest tip de sprijin trebuie să vină în mod special de la tată, iar în cazul ei lipsea, împreună cu grija. Așa că eu i le ofeream pe amândouă.
A durat ceva, dar în cele din urmă a făcut un pas în afara cercului, iar eu am pășit alături de ea.
I-am luat apoi mâinile și i-am zis: „ acum poți determina termenii pe care dorești să se bazeze o relație. Poți să insiști asupra iubirii și prețuirii unui bărbat".
I-am transmis acest mesaj pentru a întări următorul pas posibil - identificarea unui tip de relație diferit cu un bărbat, unul care să nu fie o copie inconștientă a tatălui său. A spus: „pot să sper și să cer asta".
I-am corectat exprimarea, deoarece acesta era un limbaj lipsit de ajutor și de forță.
I-am cerut să reformuleze într-un fel care să stabilească limitele în mod clar - minimumul pe care îl solicita, limitele ei.
Astfel a primit sprijin și îndrumare de la un bărbat, referitor la ceea ce putea aștepta din partea mea.
A fost afectată profund de acest proces. Era simplu, dar sprijinit de dorința ei; în Gestalt, accentul se pune întotdeauna pe integrare, pe pași mărunți, încorporați în mod automat în conștientizare și experiență prin experiment.