vineri, 13 februarie 2015
Case #16 - Ochi zâmbitori, ochi înfricoșători
Ingrid m-a privit și mi-a spus - ai ochi zâmbitori.
I-am răspuns că e mai bine decât să am ochi înfricoșători.
Voiam să aduc în discuție polaritatea - era foarte bine că se simțea în siguranță alături de mine, dar asta era doar pentru că nu vedea latura mea înfricoșătoare. Mă interesa mai mult să construim o relație mai completă, decât să rămânem la starea de siguranță.
Am întrebat-o când avea ochi înfricoșători și mi-a răspuns că atunci când este furioasă, când se simte rănită.
Vorbea despre furie. I-am spus să îmi dea un exemplu. Mi-a povestit despre soțul ei care o suna. Ea îi spunea că este ocupată și că nu prea are timp de vorbit. El vorbea o mulțime, iar ea rămânea la telefon. Acesta era un exemplu pe termen lung.
Am propus un experiment.
Ne-am ridicat, unul cu fața la celălalt, am ridicat brațele sus pentru a exemplifica ceea ce se întâmplase cu soțul său când el a trecut peste limita impusă de ea. I-am împins încet brațele, până în punctul în care era nevoită să facă un pas înapoi dacă nu voia să cadă.
I-am spus să împingă și ea. A făcut-o foarte încet. Am repetat de câteva ori.
Am încurajat-o să-și mențină limita. În cele din urmă și-a adunat toată energia și a împins cu forță - a fost un gest puternic.
Apoi, i-am spus să joace rolul soțului său și să împingă limita mea. A fost o confruntarea prea mare pentru ea - un pas prea mare ca să fie agresor.
Așa că i-am spus să nu îmi permită să trec peste limitele ei, să mă oprească și să îmi confrunte energia. Își simțea picioarele paralizate, iar brațele slabe. Am determinat-o să conștientizeze starea picioarele sale. După o vreme i-am spus să facă un pas în față, iar eu am făcut unul înapoi. În cele din urmă și-a implicat întreg corpul, iar eu am reușit să împing înapoi cu destulă greutate, căci ea își folosea cu adevărat forța.
A fost o întâlnire foarte puternică.
A fost un experiment foarte puternic, în care în loc să vorbim despre situație am adus lucrurile în prezent și le-am exemplificat între noi. Implicându-mă am putut să simt ce se întâmpla de fapt în acea relație și am ajutat-o să treacă peste îngheț și slăbiciune și să își recapete forța.
I-am răspuns că e mai bine decât să am ochi înfricoșători.
Voiam să aduc în discuție polaritatea - era foarte bine că se simțea în siguranță alături de mine, dar asta era doar pentru că nu vedea latura mea înfricoșătoare. Mă interesa mai mult să construim o relație mai completă, decât să rămânem la starea de siguranță.
Am întrebat-o când avea ochi înfricoșători și mi-a răspuns că atunci când este furioasă, când se simte rănită.
Vorbea despre furie. I-am spus să îmi dea un exemplu. Mi-a povestit despre soțul ei care o suna. Ea îi spunea că este ocupată și că nu prea are timp de vorbit. El vorbea o mulțime, iar ea rămânea la telefon. Acesta era un exemplu pe termen lung.
Am propus un experiment.
Ne-am ridicat, unul cu fața la celălalt, am ridicat brațele sus pentru a exemplifica ceea ce se întâmplase cu soțul său când el a trecut peste limita impusă de ea. I-am împins încet brațele, până în punctul în care era nevoită să facă un pas înapoi dacă nu voia să cadă.
I-am spus să împingă și ea. A făcut-o foarte încet. Am repetat de câteva ori.
Am încurajat-o să-și mențină limita. În cele din urmă și-a adunat toată energia și a împins cu forță - a fost un gest puternic.
Apoi, i-am spus să joace rolul soțului său și să împingă limita mea. A fost o confruntarea prea mare pentru ea - un pas prea mare ca să fie agresor.
Așa că i-am spus să nu îmi permită să trec peste limitele ei, să mă oprească și să îmi confrunte energia. Își simțea picioarele paralizate, iar brațele slabe. Am determinat-o să conștientizeze starea picioarele sale. După o vreme i-am spus să facă un pas în față, iar eu am făcut unul înapoi. În cele din urmă și-a implicat întreg corpul, iar eu am reușit să împing înapoi cu destulă greutate, căci ea își folosea cu adevărat forța.
A fost o întâlnire foarte puternică.
A fost un experiment foarte puternic, în care în loc să vorbim despre situație am adus lucrurile în prezent și le-am exemplificat între noi. Implicându-mă am putut să simt ce se întâmpla de fapt în acea relație și am ajutat-o să treacă peste îngheț și slăbiciune și să își recapete forța.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu