Îşi exprima frustrarea, pentrucă nu obţinu-se ce vroia în metoda noastră. Ea „auzise totul înainte" şi „nimic nu era o noutate aici".
Neglijând conţinutul, părea că azvârlă toane de furie. Am întrebat-o la ce vârsta se simte şi ea mi-a răspuns, că la cinci ani.
În terapie poate fi relevant şi convenabil să munceşti cu cineva la o vârstă „retrogradată" pentru a afla de ce are nevoie în acel loc şi pentru a-i răspunde. Totuşi, aceasta este o terapie de lungă durată şi nu întotdeauna potrivită.
Am ales să lucrez cu Dianne pe moment. În această dimensiune, toate şansele sunt create în prezent, şi realitatea bine bazată este importantă. Am luat această decizie, pentrucă Dianne părea să fie înfiptă în această manieră de „fetiţă" şi oarecum, a munci cu ea împreună în acel loc, ar fi însemnat să accentuez un mod relaţional, care nu era viabil. Aşa că am rugat-o să-şi asculte vocea şi să intre cu mine în momentul prezent.
I-am direcţionat atenţia asupra faptului că avea un băiat la vârsta de 26 ani, era deja femeie, şi era egală grupului alcătuit din alţi adulţi. S-a strâmbat, iar eu i-am atras atenţia asupra şanselor sale din prezent, invitând-o din nou, să intre în prezent.
Am rugat-o să se ridice – era adâncită, şi să stea cu pieptul scos mai degrabă, decât ascunsă. M-a ascultat şi arăta diferită imediat. Am rugat-o să răsufle în organele feminine – ovare, cervix, uter. Să simte realmente feminitatea sa, să privească la celelalte femei din grup şi să se conecteze ca o pereche la ele.
Mi-a răspuns, că acest fapt este destul de greu pentru ea... aşa că am încurajat-o şi i-am răspuns conform experienţei mele diferite, avute cu ea.
În continuare se zbătea să fie matură. Am rugat-o din nou să revină în trupul ei. Atunci mi-a dezvăluit, că nu avuse ciclu de 4 luni. Nu exista un motiv medical – s-a oprit în momentul unui incident deranjant – despărţirea de un prieten. Dar s-a mai întâmplat şi înainte.
I-am arătat că feminitatea sa părea, să depindă mai mult de factori externi, decât să fie consolidată în interior. M-a ascultat şi a acceptat această observaţie.
Aşadar am confrontat-o cu situaţia, în care trăia – rămânând o fetiţă mică, nevroind să se maturizeze, să fie o femeie integră, puternică şi independentă de ceea ce alţii gândesc despre ea. I-am spus că o voi sprijini pentru a ajunge la deplinătatea sa, dar nu mai sunt de acord cu statutul ei de fetiţă neajutorată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu